Intr-un episod recent al podcastului JRE, Joe Rogan a explicat de ce considera ca Jiu Jitsu ofera o pregatire mai buna pentru autoaparare decat artele martiale bazate pe striking.
Rogan si Andrew Huberman au discutat despre frica, capacitatea de a ramane calm sub presiune si despre modul in care diferitele discipline de lupta pregatesc sistemul nervos pentru situatii haotice.
Rogan, comentator de arte martiale si centura neagra in Jiu Jitsu, sustine ca diferenta principala tine de modul in care fiecare disciplina te pregateste pentru violenta reala, fara acelasi cost pe termen lung asupra sanatatii creierului.
„Cred ca Jiu Jitsu este cea mai buna varianta”
Potrivit lui Rogan, unul dintre avantajele majore ale Jiu Jitsu-ului este posibilitatea de a te antrena foarte intens cu un partener care opune rezistenta, fara ca antrenamentul sa presupuna lovituri repetate la cap.
„Cred ca Jiu Jitsu este cea mai buna varianta, pentru ca, desi exista intotdeauna riscul de accidentare in Jiu Jitsu, nu esti lovit tot timpul, asa ca poti sa te antrenezi foarte intens.”
El explica faptul ca grapplerii pot ajunge sa se antreneze la intensitate maxima chiar si impreuna cu prietenii lor:
„Practic, mergi la maximum.
Asa inveti sa ramai calm si, in acelasi timp, devii foarte confortabil cu situatiile in care cineva merge la maximum.”
Cum te pregateste Jiu Jitsu pentru haos
Rogan considera ca aceasta obisnuinta de a avea un partener care opune rezistenta reala poate avea o legatura directa cu situatiile de autoaparare.
Intr-o confruntare reala, adversarul nu se va opri dupa o simpla atingere si nici nu va respecta o coregrafie prestabilita.
Rogan a comparat aceasta situatie cu un practicant care se antreneaza exclusiv in sparring de tip point karate:
„Daca esti un tip care face doar sparring de point karate, in care doar va atingeti si apoi va opriti, iar la un moment dat ajungi intr-o incaierare nebuna intr-un bar, unde cineva incepe sa te loveasca din plin si arunca lovituri largi, salbatice, este posibil sa intri in panica pentru ca nu esti obisnuit cu acel scenariu.”
In schimb, spune Rogan:
„Un practicant de Jiu Jitsu este obisnuit cu cineva care merge la maximum.”
Ideea lui este ca expunerea repetata la presiune si rezistenta reala il poate ajuta pe practicant sa isi controleze reactia atunci cand situatia devine haotica.
Pretul sparringului dur in sporturile de striking
Rogan a vorbit direct si despre compromisul pe care il vede in antrenamentele de striking.
„Daca vrei sa inveti cu adevarat sa lupti prin striking, vei fi lovit. Vei fi lovit mult, vei lovi si tu oameni mult si veti merge la razboi unul cu celalalt. Este foarte periculos si foarte rau pentru creier.”
Din perspectiva lui, aceasta este una dintre diferentele importante fata de Jiu Jitsu.
In grappling, un practicant poate renunta prin tap atunci cand este prins intr-o tehnica de finalizare, ceea ce permite incheierea imediata a actiunii si reducerea riscului de accidentare grava.
„In Jiu Jitsu dispare acea teama de traumatisme cerebrale.
Iar teama de accidentari foarte grave este mult redusa prin tap si prin antrenamentul cu parteneri buni.”
Frica si calmul sub presiune
Pentru Rogan, autoapararea nu inseamna doar sa stii tehnici. Un element important este modul in care reactionezi atunci cand apare frica.
Antrenamentul cu un partener care opune rezistenta te poate invata sa functionezi in timp ce esti obosit, prins intr-o pozitie dificila sau supus unei presiuni fizice constante.
Aceasta experienta poate face ca senzatia de haos si presiune sa fie mai putin necunoscuta atunci cand apare o situatie neasteptata.
Argumentul lui Rogan nu este ca Jiu Jitsu elimina complet riscul de accidentare. Dimpotriva, el subliniaza ca exista in continuare riscuri, dar considera ca posibilitatea de a controla intensitatea si de a opri actiunea prin tap permite un antrenament foarte intens fara acelasi nivel de lovituri repetate la cap asociat cu sparringul dur de striking.
