In 2022, Tom Hardy a participat la competitii de Jiu Jitsu in Wolverhampton si Milton Keynes, concurand la propria categorie de greutate impotriva unor adversari pe care nu ii cunostea si castigand medalia de aur la ambele competitii.
Hardy a explicat ce l-a determinat sa intre in competitii, vorbind despre disconfortul pe care il simtea anterior fata de imaginea unei masculinitati bazate pe aparenta duritate:
„Am facut partea aceea de box in care poza de dur si loveam palmarele, incercand sa fiu barbat... Dar, in cele din urma, imi era oarecum frica de barbati, pentru ca sunt atat de multi si intotdeauna exista unul mai puternic decat tine.
Cumva, se presupune ca ar trebui sa fii capabil sa ai grija de tine in lumea asta nebuna, dar daca ne gandim la numarul de oameni, nu este posibil sa fii cel mai puternic.
Asa ca, la un moment dat, mi-am spus: «Pur si simplu incearca. Cui ii pasa cine castiga?»
Si, bineinteles ca imi pasa cine castiga, dar in primii doi ani incerci sa uiti acest lucru.
Nu castigi nimic. Este foarte umilitor, in sensul bun.”
De ce este atat de dificil sa concurezi
Hardy a facut si o comparatie intre emotiile provocate de urcarea pe scena si cele pe care le traieste atunci cand intra pe saltea la o competitie de Jiu Jitsu.
„Frica de scena este nasoala. Foarte nasoala. Dar sa mergi la centrul sportiv din oras si sa te lupti cu un tip din Southampton sau Milton Keynes pe care nu l-ai intalnit niciodata este terifiant!
Si oamenii se uita la tine, au telefoanele scoase si totul se poate transforma intr-o situatie jenanta.
Se poate termina foarte rau.
Cand urci pe scena, poti oarecum sa te descurci. Oamenii pot spune «awww» sau «booo!», dar nu este acelasi lucru cu momentul in care cineva sta peste tine si te leaga ca pe un covrig.”
Pentru Hardy, competitia ofera astfel o forma de vulnerabilitate pe care este dificil sa o reproduci in alte contexte. Nu mai exista un rol de jucat si nici posibilitatea de a ascunde o eventuala nesiguranta in spatele unei imagini.
Pe saltea, rezultatul este direct si imediat.
Pretul fizic al antrenamentului
Dedicarea lui Hardy pentru Jiu Jitsu a venit insa si cu un cost fizic important.
Actorul a vorbit deschis despre accidentarile suferite de-a lungul anilor:
„Am avut deja doua operatii la genunchi, am o hernie de disc la spate, am si sciatica. Si mai am si... este fasceita plantara? De unde a aparut asta? Si de ce?
Mi-am rupt si un tendon la sold. Este ca si cum totul incepe sa se destrame si nu o sa se mai faca bine.”
Declaratiile sale arata si partea mai putin vizibila a pasiunii pentru Jiu Jitsu. Dincolo de medalii si de satisfactia competitiei exista accidentari, durere si perioade in care corpul nu mai poate tine acelasi ritm.
„Mai exista un strat al cepei”
Experienta Jiu Jitsu pare sa fi influentat si modul in care Hardy priveste dezvoltarea personala si etapa urmatoare a vietii sale.
El descrie acest proces folosind metafora unei cepe, care are mereu un nou strat de descoperit:
„Nu este prima data cand am astfel de sentimente. Am crezut ca am rezolvat problema, dar mai exista un strat al cepei si vor mai exista si alte straturi.
Dar dupa aceea iesim de pe banda de alergare. Incepi sa-ti scrii cartea si poate deschid o academie de Jiu Jitsu sau ceva de genul asta. Si va exista un alt strat al cepei si inca unul, daca avem noroc.”
Pentru Hardy, aceasta cautare nu pare sa fie despre atingerea unui punct final, ci despre acceptarea faptului ca intotdeauna mai exista ceva de invatat despre propria persoana.
„Vreau sa am curajul de a incerca ceva nou”
Poate cea mai importanta idee transmisa de Hardy este legata de frica de regret.
„Dar sunt cu adevarat dornic sa accept calatoria dureroasa de a fi suficient de curajos pentru a incerca ceva nou, pentru ca nu as vrea sa privesc inapoi si sa spun: «Regret ca nu am facut efortul de a incerca ceva care m-a speriat.»”
Pentru Tom Hardy, Jiu Jitsu pare sa fi devenit mai mult decat un sport.
Este un mod de a se pune constant in situatii inconfortabile, de a-si testa limitele si de a accepta vulnerabilitatea.
Iar poate cea mai importanta lectie nu este despre castigarea unei medalii, ci despre disponibilitatea de a intra pe saltea chiar si atunci cand exista posibilitatea reala de a pierde, de a fi umilit sau de a descoperi o noua slabiciune.
Aceasta este, in esenta, „interogarea nemiloasa a propriei persoane” pe care Hardy o asociaza cu parcursul sau in Jiu Jitsu.
