Ascensiunea lui John Danaher in topul antrenorilor de arte martiale nu a urmat traseul obisnuit.
Intr-un domeniu in care reputatia se construieste adesea prin victorii in competitii, Danaher si-a croit un drum diferit – bazat pe practica zilnica, constanta.
Reflectand asupra faptului ca nu are un palmares competitional, el a recunoscut:
„Nu am concurat niciodata, asa ca mereu exista intrebarea legata de credibilitate – de unde stim ca e bun, daca nu a concurat niciodata?”
In loc sa caute medalii, Danaher a transformat sparringul in propria lui scena de validare. A explicat cat de important a fost acest lucru in formarea sa:
„Obisnuiam sa fac sparring la fiecare antrenament. In fiecare zi. Sapte zile pe saptamana, la fiecare clasa intram la sparring.”
Pentru el, adevarul despre nivelul cuiva se vede pe tatami, nu neaparat sub luminile competitiei:
„Cand faci sparring cu cineva, poti evalua imediat nivelul lui.
Nu exista prefacatorie. Nu poti doar sa spui: ‘Sunt bun’, pentru ca trebuie sa demonstrezi asta in acel moment.
Sparringul este cea mai clara modalitate prin care poti arata cat de bun esti cu adevarat.”
