Într-o apariție recentă la Alberto Crane Podcast, Sarah Galvão a argumentat că gi și no-gi nu sunt doar variații ale aceleiași arte…
Sunt sporturi complet diferite:
„Între gi și no-gi sunt două sporturi diferite.
Este atât de diferit.
Nu poți să-mi spui că e același lucru, pentru că este complet diferit.”
Ea a explicat că, deși ambele discipline împart aceleași mecanici de bază, asemănările se opresc acolo — la fel cum luptele (wrestling) și jiu-jitsu împart concepte, dar rămân fundamental distincte:
„Există aceeași mecanică… dar este diferit.
No-gi înseamnă mult mai multă mișcare.
Trebuie să te miști mult mai mult și trebuie să muncești mult mai mult pentru poziție decât ai face-o în gi.”
Mișcare constantă, scramble-uri fără oprire și o luptă neîntreruptă pentru poziție definesc peisajul no-gi.
Fără prize care să încetinească adversarul, chiar și cea mai mică greșeală tehnică poate fi fatală. După cum spune Galvão:
„Este atât de greu să stagnezi în no-gi. Se întâmplă mereu ceva.”
Iar atunci când apar oportunități, sunt de scurtă durată:
„Tehnica ta trebuie să fie perfectă, pentru că să zicem că treci garda — aceea ar putea fi singura dată când reușești să treci garda în tot meciul.”
