Am avut placerea de a discuta cu Monica Cosmescu Husti de la EquipeTCA - Romania, din Deva, iar cu aceasta ocazie nu numai ca ii multumim pentru timpul acordat, dar dorim sa ii uram si un calduros "La multi ani!" deoarece astazi este si ziua ei!
Haideti sa vedem "3 scurte" din partea Monicai, care este o adevarata sursa de inspiratie pentru suflarea feminina a BJJ-ului de la noi din tara.
1. Cand te-ai apucat de BJJ?
În primul rând vă mulțumesc pentru invitație!
Aș putea spune că m-am apucat de curând de acest sport dat fiind faptul că am așa de mult de muncit încă… Dar, ca să vă răspund la întrebare m-am apucat jiujitsu de doi ani și 3 luni aproximativ (încă era în perioada de covid).
Printre altele pot să vă spun nu doar că m-am apucat de acest sport complex, frumos, dar și foarte greu, dar l-am început într-o perioadă foarte grea din viața mea.
De fapt cea mai grea din viața mea, la scurt timp după ce soțul meu a murit. Habar nu am avut ce înseamnă jiujitsu darămite să mă gândesc la competiții de cel mai înalt nivel.
Și așa cum obișnuiesc eu să spun ultima vreme, atunci când nu a mai pariat nimeni pe mine nici măcar eu, a pariat pe mine Dumnezeu, iar la doi ani și trei luni mai târziu, am devenit dublă campioană europeană.
2. Ce parere au prietenii tai despre faptul ca practici Jiu Jitsu Brazilian?
În ce privește prietenii, la început a fost sceptici mai ales că este destul de neobișnuit ca o persoană de aproape 48 de ani să se apuce de un sport așa de dificil si solicitant.
Nimeni din anturajul meu nu cunoștea acest sport desi nu este chiar atât de necunoscut și nimeni nu spera ca eu să am rezultate sau mai ales ca eu să iau atât de în serios atât antrenamentele, cat și competițiile la care am participat. Pot spune cu mândrie și cu bucurie în același timp că eu nu doar că mă duc la multe antrenamente, ci mă duc la toate antrenamentele și pot număra pe degetele de la jumătate de la o mînă de câte ori am lipsit de la antrenamente.
Desigur atunci când rezultatele au început să se arate și văzându-mă pe mine atât de dedicată și-au dat seama că e ceea ce mă prinde si mă definește și am fost plăcuti surprinși, iar acum mă susțin cel puțin din punct de vedere al încurajăriilor ca să zic așa.
Ca în orice lucru provocator și pe care vrei să-l iei în serios, la început există poate suspiciune, o anumită rezervă, dar perseverența noastră determină pe cei din jurul nostru să înțeleagă că noi nu ne jucăm atunci când ne pasă cu adevărat de ceea ce facem.
Cu alte cuvinte, atunci când tu știi ce vrei ceilalți prin opinia lor se vor alinia la acel nou tu care ai devenit, la acea nouă persoană care ai devenit ulterior; pentru că da, acest sport te schimbă dramatic în toată ființa ta, nu doar fizic ci și mental e o schimbare totală și profundă și de dorit.
3. Ce mesaj ai pentru toate fetele si femeile care isi doresc sa se apuce de un sport de contact?
Aș încuraja femeile și fetele să nu se uite la ele ca și când singurul lor rol în viața asta este rolul la care se rezuma cele mai multe dintre noi (din păcate) acela de familiste, lucru care este extraordinar, dar noi nu știm uneori cat de mult mai mult putem noi de fapt, că până la urmă noi putem face chiar și jiu-Jitsu. Și încă îl putem practica la cel mai înalt nivel așa cum am de gând s-o fac în continuare și eu.
Eu nu sunt mai specială decât alte femei, eu doar m-am apucat cu seriozitate și mă țin cu seriozitate de ceea ce m-am apucat să fac.
În parcursul meu de doi ani și un pic am auzit de nenumărate ori concurentele cu zeci de ani mai tinere decât mine care au afirmat despre mine că vârsta la mine este doar un număr. Iar eu am avut grijă să confirma acest lucru prin nenumăratele competiții pe care le-am câștigat chiar dacă competitoarele mele au fost mult mai grele și cu zeci și zeci de ani mai tinere decât mine.
Pentru mine a devenit un stil de viață pe care nu vreau să mi-l mai schimb și am de gând să fiu pe saltea chiar și la 80 de ani. Sunt convinsă că sunt cea mai în vârstă competitoare din România și pot să spun oricui oricât de greu li s-ar părea că dacă eu am putut și ele pot. Diferența o face doar dedicarea și pasiunea dacă o avem.
Pasiunea este cea care m-a făcut să trec peste toate durerile fizice pe care le-am simțit în transformarea mea, pasiunea este cea care m-a împins mai departe atunci când atuurile nu păreau să fie de partea mea, pasiunea este cea care te face să reziști atunci când simți că nu mai poți, că e prea mult, e prea solicitant și în același timp exact aceste lucruri te fac să te ridici și să zici că merită... pentru că atunci când vei putea să reziști în pofida a ceea ce simți, atunci îți vei da seama cat de mult merită tot prețul pe care l-ai plătit.
Așa că fetelor, da sunteți frumoase, sunteți speciale, puteți fi familiste extraordinare, dar vă garantez eu că puteți fi și jiujitsu girls dacă vreți!
