Remus Corbei: "Observ scena jiu-jitsului din România și din Kuwait de 10 ani. Mă bucur să văd progres..."

Remus Corbei, antrenorul principal al clubului Absoluto Kuwait și deținător al centurii negre în BJJ, ne-a acordat un interviu în care vom discuta despre începuturile sale în lumea artelor marțiale, experiența adaptării la o țară cu o cultură diferită și modul în care poți construi o bază solidă într-un sport care era practic inexistent în Kuwait acum 10 ani.

1. Cum a început călătoria ta în lumea artelor marțiale?

Călătoria mea în lumea artelor marțiale a început în 1985, când aveam doar 5 ani. La vremea aceea, m-am apucat de fumat pentru a fi ca adulții din jurul meu. Tatăl meu, antrenor de lupte libere, m-a prins fumând și mi-a spus că pot să continui să fumez, atât timp cât nu voi lipsi de la niciun antrenament de lupte. M-am îndrăgostit de lupte încă de la primul antrenament și am decis să renunț la fumat, fără să mai fiu tentat să mă întorc la acest obicei.

Am continuat să practic lupte libere sub îndrumarea tatălui meu până la vârsta de 18 ani, când am fost admis la Școala Militară de Subofițeri de Poliție din Câmpina.

La școala militară, am practicat Judo și Kickboxing, deoarece nu erau disponibile antrenamente de lupte libere.

În 2004, m-am mutat din orașul natal Petrila la București, în cadrul Serviciului pentru Acțiuni Speciale, și ulterior la GSPI Acvila. Aici am intrat în contact cu Jiu-Jitsu Brazilian, și prin intermediul domnului Milos Alin, l-am întâlnit pe Tudor Mihaita, care mi-a călăuzit pașii și până în ziua de azi.

2. Cum ai decis să te stabilești în Kuwait?

În 2013, după 15 ani de serviciu ca polițist în diferite structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, am decis să-mi urmez chemarea către antrenorat. Încă de când eram adolescent, simțeam că acesta este adevăratul meu apel în viață: să devin antrenor sau profesor de sport. Din motive financiare, nu am putut să-mi urmez acest vis atunci când am absolvit liceul și am ales școala militară.

Tot în 2013, când am luat decizia de a-mi concentra energia către antrenorat, am primit o ofertă de muncă ca antrenor principal de CrossFit la o sală Neon Fitness din Kuwait. Am decis să-mi dau demisia din MAI, lăsând în urmă o carieră de aproape 15 ani, și să încep de la zero într-o nouă meserie și într-o țară nouă.

Încă de la primele zile din Kuwait, am simțit că am făcut cea mai bună alegere din punct de vedere profesional, iar Kuwaitul m-a primit cu brațele deschise.

3. Care este diferența dintre a preda Jiu-Jitsu Brazilian și arte marțiale în Kuwait față de România?

Aș spune că nu există diferențe semnificative între a antrena în România și a antrena în Kuwait. Cu toate acestea, am observat o mare similaritate, și anume: indiferent de sportul ales, fie că este vorba despre Jiu-Jitsu sau lupte libere, ești recompensat în funcție de disciplină și dedicare. Dacă investești în tine și în pregătirea ta, vei obține rezultate.

4. Cât de greu sau ușor ți-a fost să te integrezi în țara ta adoptivă?

Aș spune că a fost ușor. Acest lucru se datorează educației și creșterii pe care le-am primit de la părinții mei, care mi-au învățat întotdeauna că "omul sfințește locul" și nu invers. De asemenea, ei m-au învățat să fiu bun și înțelegător cu oamenii, iar oamenii au fost la rândul lor buni și înțelegători cu mine atunci când am trecut prin perioade dificile în Kuwait.

5. Care sunt cele mai mari asemănări și diferențe dintre România și Kuwait?

Cea mai mare asemănare este dată de oameni. Atât în România, cât și în Kuwait, există oameni buni și oameni mai puțin buni. Tu alegi cu ce fel de oameni îți petreci timpul. Eu am ales oamenii care au crezut în visele mele, m-au susținut și nu au ezitat să mă îndrume atunci când am făcut greșeli.

Dacă ne referim la diferențe, cea mai mare constă în aspectul cultural. Cu toate acestea, să nu uităm că tot oamenii contribuie la formarea culturii.

6. Acum ești antrenor și pentru echipa națională de lupte libere a Kuweitului. Ce înseamnă acest lucru pentru tine? Ce rezultate așteptați? Care sunt obiectivele?

În 2013, luptele libere nu erau un sport practicat în Kuwait. Faptul că am reușit să atrag atenția asupra beneficiilor pe care le poate aduce practicarea luptelor libere mă face să fiu încrezător că această disciplină va continua să crească în Kuwait. Da, am reușit să atragem oameni către lupte și să formăm o echipă. Suntem la început și avem mult de muncă înainte. Nu ne așteptăm la rezultate imediate, deoarece nu sunt ceva pe care să îl putem controla. Ne concentrăm pe progres, încercăm să atragem cât mai mulți practicanți, ceea ce numim "dezvoltare pe orizontală", și apoi ne vom concentra pe "dezvoltarea pe verticală" către performanță la nivel înalt.

7. Unde se situează Kuwaitul și România pe scena mondială a Jiu-Jitsu-ului?

Am urmărit scena Jiu-Jitsu-ului din România și din Kuwait de 10 ani. Mă bucur să văd progresul atât din punct de vedere al performanțelor sportivilor, cât și din punct de vedere al calității antrenorilor și a condițiilor de antrenament. Dacă progresul va continua în același ritm, cred că nu mai este mult până când vom vedea performanțe la nivel de campionat mondial.

8. Ce sfat ai pentru practicanții de BJJ din România sau pentru cei care se gândesc să înceapă să practice o artă marțială?

Atât Jiu-Jitsu cât și luptele libere sunt sporturi care necesită pricepere (skill), ceea ce îi avantajează pe cei autodisciplinați.

Recomandarea mea este să îți stabilești obiective clare încă de la început. Apoi, caută pe cineva care a făcut ceea ce vrei tu să faci și cere-i sfatul.

Gestionează-ți așteptările, deoarece va dura mai mult decât îți imaginezi. Dacă îți dorești să devii un luptător mai bun, depune efort pentru a deveni o persoană disciplinată și formează-ți obiceiuri care să se alinieze cu obiectivele tale.